• Le doyen de la presse Européenne

Umaggiu à Nando Acquaviva

S'hè spentu a settimana scorsa, à l'età d'ottantacinque anni, Nando Acquaviva, figura mittica di u Riacquistu, ......
Umaggiu à Nando Acquaviva


S’hè spentu a settimana scorsa, à l’età d’ottantacinque anni, Nando Acquaviva, figura mittica di u Riacquistu, fundatore cù d’altri, di a famosa « Cumpagnia » è di l’associu « E voce di u cumunu ». Un tercanu chì hà participatu assai à u rinnovu di u cantu tradiziunale corsu.


A Corsica pienghje oghje à un tercanu di u cantu corsu tradiziunale è forse unu di l’attori i più impurtanti di u riacquistu masimu in i so lochi balanini: Nando Acquaviva.

Cù iss’artistu, musicologu, cercatore, musicante, sfugliemu guasgi un mezu seculu di a storia musicale di l’isula. Si tratta, di sicuru, di u cantu tradiziunale.


Un tercanu di a ghitarra

Di ceppu balaninu da u cantu di a so mamma, Nando avia e so radiche paterne in Niolu (Lozzi). Ciuttatu ind’un bagnu musicale, avia principiatu u so percorsu ghjovanu, cù a ghitarra, un strumentu ch’ellu ammaestrava assai bè, in i so lochi di l’Isula è altrò cù un certu talente. À l’epica, sunava cù qualchì amicu, u jazz, a bossa nova, u tangò, tante canzone è balli. Ma u travagliu maiò cummencia, ellu, in l’anni settanta, in pienu riacquistu. Cuscente di u periculu maiò chì minaccia u cantu tradiziunale corsu, serà, in issi tempi quì, unu di fundatori di u gruppu « A Cumpagnia » , si tratta piuttostu à l’epica d’una struttura o d’un associu induve u scopu hè di salvà, mantene è sviluppà u cantu tradiziunale, monodicu, pulifonicu ma dinò strumentale pocu è micca cunnisciutu in issi tempi quì. Ancu s’è d’altre strutture anu travagliatu à nantu (a prima squadra di Diana di l’Alba per indettu), i strumenti à fiatu (pivana, pirula, cialamella), percussione (una di e prime strutture à travaglià à nantu) anu principiatu à sunà quallà insù, in Balagna. Ma u strumentu u più impurtante per ellu, d’altronde sviluppatu dopu cù u travaglione di Michele Raffaelli, hè l’averemu capitu, a cetera.


A prima cetera in manu

Dopu à a prima fattura, qualchì tempu dopu à a scuperta d’una partizione à u cunventu di Marcassu (sempre in l’anni settanta), Nando Acquaviva tuccò da e so mani da fà ne una sperimentazione, a prima cetera. « Un strumentu, dicerà più tardi, chì m’hà arradicatu à u mo paese. » Una manera di sulcà a musica tradiziunale, persa ci vole à dilla, à un’ epica induve à pocu à pocu, e rivindicazione pulitiche avianu da piglià a suprana. I primi liutaghji isulani piglianu e so radiche quì. Eppo, Nando Acquaviva fù dinò, cù u so amicu Toni Casalonga è d’altri à l’origine di a creazione, qualchì annu dopu, di l’associu « E voce di u cumunu ». Ma a so opera ùn s’hè micca arresta quì. Musicologu (ma praticante dinò), avia sustenutu tese nantu à ghjust’appuntu u cantu tradiziunale. Trattava di a scala particulare di a terza di a paghjella. È avia riesciutu dinò, cù a so arechja eccezziunale, à identificà i gradi specifichi di u cantu in paghjella.


A cumpusizione di « u lamentu di Ghjesù Issa particularità, l’avia difesa di pettu à l’accademichi parrighjii chì, parlendu di e paghjelle di u fondu Quilici, dicianu « ils chantent faux ». Ellu avia rispostu « Non, ils chantent vrai ! ». Eppo, una di l’opera maiò di Nando fù a cumpusizione, nantu à parolle di Roccu Mambrini, di u famosu « Lamentu di Ghjesù), in l’anni novanta. Un versu arricadicatu à i modi tradiziunali. In fine, hà tramandatu tuttu u so sapè fà à a so figliola Battista, cantatore rinumata chì cerca à ripiglià un pocu di u so estru in e so creazione. Per fà ch’ell’ùn si perde. L’opera di Nando Acquaviva, ella, ùn spariscerà. U picculu paese di Pigna hè, oghje, monda cunniscitu cù l’auditorium è tutte e manifestazione culturale prisente dapoi anni è anni, ne hè una bella testimunianza.

F.P.
Photo : F.P
Partager :